Ne’partasian

Ceea ce crezi ca ai,tu ai pierdut deja
Poate nu e corect,dar asta este viata
Nu-ti da deloc,atunci cand vrei mai mult
Iar cand nu crezi,iti ia tot ce-ai avut

Sa poti sa ma-ntelegi,ar fi cu neputinta
Nu ma-nteleg nici eu,si nici a mea credinta
Am renuntat la zei si sfinti,acum mai multa vreme
Iar soarta si destinul,imi sunt doar praf de stele

Am devenit o fiinta rece,iubirea mi-e straina
As vrea sa pot sa sper,sa cred sub luna plina
Ca tot ce fac eu e gresit,ca am inebunit
Dar stiu ca nu-i adevarat,ti-am si marturisit

Eu am ales un drum strain,de cel al omenirii
Un drum prin ceata si prin fum,un drum al innoirii
Tu inca nu ma crezi,refuzi sa vezi schimbarea
Dar eu o simt si o traiesc,asa cum vezi tu zarea

Doar lacrimi pot desface,ce a legat iubirea
O legatura ce-a durat,mai mult ca nemurirea
Ca nemurirea unui gand,ca ceea a unei soapte
Caci tu esti inger si eu demon,si-o sa dispar in noapte

Si iar tu crezi...ca spun minciuni desarte
Ca esti un inger luminos,cu aripile-i luate
De egoismul meu uman,ce te-a vrut pentru el
Acum iti dau aripi..zboara!..intoarce-te la cer

Vei plange,stiu..nu-ti cer sa nu o faci
Nici cu gandul nu iti cer,cu el sa te impaci
Iti cer doar sa lasi timpul,sa-ti vindece ranile
Iti cer ca sa ma uit,pastreaza amintirile

Nu vreau sa se sfarseasca precum o tragedie
Ar fi pacat pentru ce-a fost,si ce n-a fost sa fie
As vrea ca sa ramana o amintire,placuta as spera
Dar asta nu depinde de persoana mea

Sa-mi iau la revedere,nu pot s-o fac deja
Te voi vedea,ma vei vedea,e doar realitatea
Si nici n-as vrea sa cred ca n-o sa te mai vad
As vrea sa cred ca n-o sa-ti pese,dar nu prea pot sa cred

Hie’quarz

Ce vrei de la mine,
Un biet muritor?
Cauti tu iubire,
La un calator?

Cauti tu speranta
Ce multi o doresc?
Ce vrei de la viata?
Ce sa-ti daruiesc?

Promisiuni desarte,
Vorbe fara rost?
Sau vrei tu poate,
Doar un adapost

Pentru a ta inima
Ce suspina-n vant
Ce-andurat atatea,
Ce e la pamant...

Ori vrei mangaiere
Pentru neputinta
De a tine aproape
O iubita fiinta

Ai facut greseli,
Esti la fel ca mine
Doar un muritor
Ce vrea izvbavire

Nu te mai ascunde
Dupa noaptea gri
Haide la lumina,
Te astept sa vii...

Sab’larium

Inchideti ochii albastrui
Si vars-o lacrima fierbinte
Caci astazi ai furat sufletului
Puterea de a simte

Ai cutezat sa tai copacul
Ce sustinea a inimii dorinta
Ai cutezat sa furi iatacul
Ce odihnea a sufletului fiinta

Crezi c-ai realizat ceva
furand sperantele unui copil?
Caci toata lumea va afla
Ca te hranesti din vis senil

De ce nu cauti izbavirea?
Cararea spre eden etern
De ce nu vrei sa-ti pleci privirea?
In fata unui zel suprem

De ce crezi ca e imposibil
De ce nu vrei sa vezi lumina?
De ce negi tot ce e vizibil
De ce refuzi sa imi prinzi mana?

Consideri oare ca-s nedemn
Sa iti ating parul balai
Ca sunt o bestie de lemn
Ce-si neaga nemurirea...?

Kano'tarasq

Am asteptat un semn,o soapta divina, ceva
Vroiam doar o vorba,un gest sa pot spera
Erai acolo mereu,atat de aproape de mine
Dar erai prea departe ca sa ajung la tine

Imi amintesc de chipul tau placut si zambitor
De parul tau balai ce flutura in vant nestiutor
As vrea sa fi simtit cum mana ta firava si mica
Intra in parul meu,eu tremurand zambind de frica

Sinquerum

Ma uit la tine si vad nestire
Caut ceva,ceva sa pot lua
Caut un semn o simpla privire
Vreau doar ceva sa nu pot uita

Doi ochi albastri,lumina de astrii
Doua sclipiri ce-aduc naluciri
Doua nestemate ce scapara in noapte
Doua lagune ce duc in minune..

Tir’anasasi

Privesti tacut cum focul se stinge usor
Un foc iluzoriu acoperit de nor muritor
Un foc de jale ce ardea odata
Acum cenusa de vant imprastiata

Un foc ce a avut candva puterea
De a arde din temelii durerea
Un foc ce a aprins faclia sperantei
Ce acum zace cenusa in fata napastei

Un foc ce a ars mult prea mult
Dar cu toate astea tot n-a fost de-ajuns

Dio’rasta

As ineca abisul in ochii tai caprui
As face tot ce-mi spui
As face totul ca sa fii cu mine
As rupe luna de pe cer doar ca sa fiu cu tine

As inota intr-un ocean de vise iluzorii
As incerca sa zbor pan-as atinge norii
As alerga in jurul marelui pamant
As incerca orice doar ca sa nu te uit

Rad’karadiom

Tradat si singur se simte un ateu
Cand are in fata doar praf si pustiu
Cauta vise,speranta desarta
Cauta iubirea,dorinta uitata

Striga la luna, mama a marii
Vrea sa dea piept cu spaimele serii
Cauta moartea refugiu de gheata
Cauta bestia cu lacrimi pe fata

Cutreiera muntii,vrea doar un semn
Ca nu e singur intr-o lume de lemn
Trage sperante sa gaseasca lumina
Dar ea s-a stins odata cu inima

Cade-n genunchi lipsit de putere
Un alt ateu sfarseste-n tacere

Ur’ghata

Ai fost un vis ce a durat prea mult
Ai dat sperante atunci cand n-am vrut
Ai dat culoare unei vietii iluzorii
Esti o fantasma ce dispare cu norii.

Ai fost o muza pocal interzis
Eu te-am gustat si-am ajuns proscris
Ai fost lumina pentru un nestiutor
Ai ajuns intuneric pentru un visator

Ai fost o floare cu petale de sange
Acum esti ghimpe,sangele nu-ti ajunge
Vei fi un vis cosmar trecator
O raza de soare acoperita de nor..

Aton’amar

Din inger un demon constinta creeaza
Aripile-i blande cu negru picteaza
Ii rupe corola de crini de pe frunte
Ii pune in mana pietre de munte

Sufletu-i pur devine pacat
Suflet d-argint de ura mancat
De pe obrazul stana de piatra
Lacrimi ca roua stau jos sa cada

Un inger in demon usor se stinge
Cand lumina celesta intuneric ajunge
Condamni pe altii si uiti de tine
Te ineci in negare sa scapi de iubire

Blestemi fericirea cand nu e a ta
Ramai in nestire,cazi ca o stea..