Te vezi?...
Te-auzi?...
Dar oare mai eşti tu?
Sau este doar icoana ta
Ce spune nu...
Da...
Te-ai schimbat
Aşa subtil te-ai transformat
Dintr-o scânteie,
Dintr-un foc,
Din cea din urmă umbră de noroc;
În ceva rece ,
Ce-ţi lasă părul neclintit;
Ai devenit treptat,
Doar o statuie de granit...
De ce?
De ce-ai fugit de sentimente,de torente?
Credeai c-o să găseşti iubirea în iazurile lente?
Aceea nu-i iubire draga mea
E doar iluzia de siguranţă,
Şi nici aia...
De ce-ai venit la mine,
Mă crezi vre-un vrăjitor?
Vrei să te-nvăţ să dai timpu-napoi
Că să salvezi un dor ?
Renunţă...
E deja pierdut
Nu regreta acum ce n-ai avut...
Cât despre fericirea ta,
Sau lipsa ei;
Nu te-agita,
Nu căuta,
Nu ai pierdut nimic
...gândeşte-te un pic
Cum poţi să pierzi ceva?
Un sentiment că fericirea,
Pe drum,
Pe undeva,
În cineva...
Nu-i vina ei că tu,
În ignoranţa ta,
Ai ignorat prezenţa ei
Cerând salvare de la zei
Uitând că fiinţa ta,
Esenţa ta,
E fericirea....