Gloria sărutului tău,
S-a frânt în tornada aşternuturilor mele;
Totul în van căci m-au dus ispitele rele
Cu gândul la altă amantă, lângă alt şemineu...
Buzele tale din ceară de crini,
Au sfârşit topite peste ale-mele grăbite,
Să mă facă să uit de-acele ispite,
Păcat, în seara aceea pe umăr îmi jucau doar îngeri haini.
Ţi-ai încercat magia sânilor goi pe a mea privire
Dar te-au asaltat câini de vânătoare: mâinile mele fugare,
De pe sânii tăi goi s-au repezit la ale tale picioare,
Ţi-am savurat fiecare spasm de placere şi de uimire.
Gemea în tine femeia la lumină difuză.
Pumnale ascutite mi-ai înfipt în omoplaţi din vanitate,
Mi-ai muşcat şi gâtul, să semene cu al meu spate.
Torentul de placere ce l-ai invocat a fost doar o scuză!
Adăposteşte-ţi privirea de primele raze de soare,
La pieptul meu pe care nu demult desenai spirale,
Într-o geometrie ciudată: a degetului, plimbată agale,
Ciudat cum numai femeia poate să facă din spirale o floare...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu