Epilogul petalei căzută înainte de vreme,
Ruptă cu-aroganţă din spirala trandafirului sângeriu;
Mi l-a şoptit vântul când ochii-mi furaţi de irisul tău cenusiu
Mă minţea ca lumea întreagă e verde şi n-are probleme.
Furtuna m-a găsit dezbrăcat lângă tine.
Luat pe sus, m-am trezit violent gustând din ţărână,
Te-am strigat, dar mâna ta n-a vrut să prindă-a mea mână
Încet şi-au luat zborul tăcut părţi din mine.
Poarta inimii am găsit-o închisă şi cheia lăsată
La gâtul furiei ce a luat naştere în ochii mei,
Văzând în gesturile-ţi tandre dresorul de lei,
Ce-a deschis cu buzele-i fine o carte uitată.
Plutind pe râul unde durerea curge din amonte-n aval,
Nedumerit mi-am citit propriile rânduri uitate.
Sperând că poate, poate, or să ma-nghită ape agitate
V-aţi strâns toate privindu-mă de la mal.
Tot ce îti las moştenire acum că pleci e dispreţul,
De fapt ţi-l întorc dar îl amestec cu momente de ură
Priveşte blestemele din ochii-mi căprui ce te-au adorat peste măsură...
Pentru tot ce-ai facut sau n-ai facut, ăsta mi-e preţul!
