Nu-ţi spun că eşti frumoasă străino,
Mă îndoiesc că m-ai crede oricum,
La cum vedeţi voi: prin cioburi de fum;
Mai bine închide-ţi ochii şi vino...
Cu paşi uşori păşeşte pe aripa nopţii,
Fulgi de-ntuneric vor acoperi al tău trup.
Din ochii tăi bucăţi de lună se rup,
Să te scape de mrejele sorţii.
Alege-ţi o stea, al tău luceafăr de-argint,
Dă-i forma dorită de femeia din tine:
Înalt, puternic şi tandru, cu degete fine;
Degete ce vor ţine al tău trup în alint.
La prima notă ce o va scăpa vioara,
Cu corzi din vise dulci şi-arcuş de sticlă mată,
Din văi adânci de munţi trei umbre se deşteaptă,
Şi doar atunci la harpa-ţi va cânta fecioara.
Dansează te rog tangoul lunii pline,
Răspunde tu cu paşi copilei care te-a visat,
Creează-i din mişcări un Univers de neuitat;
...de nu îţi aminteşti copila, dansează pentru mine.
Nu-ţi cer să-mi spui nici măcar cine eşti,
Vreau doar să văd un suflet înflorind,
Şi de ce nu, vreau să te văd zâmbind,
Dar tu, necunoscuto, tu străino, ce doreşti?
