Rătăceam de ceva vreme,
căutând pe străzi pustii,
Seva paginilor albe:
muza nopţilor târzii.
N-am găsit-o eu, ci ea:
Na'kari, floare de lună;
Anabella, tu străină,
te-aşteptam de-o săptămână!
Nu-ntreba de ce şi cum,
n-am nevoie de motive,
O să îţi expun scânteia
chiar şi fără negative.
Împletesc miazma nopţii
în fluturi cu aripi moi,
Să ajungă dimineaţa
fix pe umerii tăi goi.
Din cupola mâinii mele
las să zboare trei scântei,
Din cerneala ce-a scris noaptea
jurămantul la atei.
Purtate vor fi de soare
pe obrazul tău, icoană!
Şi-ţi vor fi tot restul vieţii
nestemate la coroană.
Şoptind numele tău mării,
se vor naşte iar sirene,
Ce îţi vor cânta balada
şi o vor purta în vene;
Dând-o mai departe lumii
ca şi crez căzut din stele,
Ce născute-n palma mea
au făcut voile mele.
Pasul ce îl porţi prin ceaţă,
pavează în urma lui
Poteci de urmat în viaţă
pentru cei ai nimănui.
Părul tău, caşmirul verii
ce purtat de vânt prin lume,
Va sfârşi ultimul act
dintr-o piesă fără nume.
Ochii tăi de caramel
ce-au vazut minuni în şir,
Opreşte-i asupra mea,
îţi ofer de vrei şi bir.
Ai convins se pare Timpul
să stea locului o clipă
Cât ţi-e zâmbetul pe faţă,
vrea să faci din el risipă.
Bolta gândurilor mele,
s-a frânt în aceasta noapte
În nuanţe de chihlimbar
ce s-au transformat în şoapte;
Disipându-se în zare
peste munti cu creste mute,
Se revarsă avalanşa
întrebărilor mărunte
Ce îţi fug pe chipul palid
de ceară trandafirie,
Transformând tot Universul
într-o simplă alegorie.
P.S: Happy birthday! Be good , do good! :)
