Nu pot..sau pot,să îţi ating scânteia
Cu un grafit pe-un zid să îţi transpun ideea
Să-ţi desenez cu linii incolore un contur...
Nu pot să-mi calc promisiunea, nu pot să fur...
Ar fi cu neputinţă să-ţi înţeleg misterul
Din acei ochi verzui ce-mi întărâta caracterul
Clipind atât de des,oftând atât de rar
Tu fiinţă fără nume eşti un blestem şi eşti un dar...
Şi te evapori...înecată în parfum de amintiri
Tu Graal pătat de sentimente şi dezamăgiri
Şi-apari din nou,un licăr de lumină vie
Un gând timid, scăpat din colivie...
1 comentarii:
Vai si vai de mine :)) . Am ajuns la poezia atat de dorita , slava cerului . Si cand ajung ce gasesc ? Ochii verzi :X:X:X . Yey . Dap , revenind , gewnial . Parca-ti simt starea in momentul in care ai scris-o , nerabdare cu siguranta . Si nesiguranta si dorinta si multe altele . Ti-a iesit exact cum ti-ai dorit . Sau asa cred .
Trimiteți un comentariu