Aştept de e nevoie până dimineaţă,
Să-ţi curgă raze dulci pe-obrazul fin.
Aştept cu nerăbdare stropii reci de gheaţă
Ce-apar întodeauna când noaptea e-n declin.
Aştept un semn să-mi laşi pe cerul ce-a luat foc,
Aprins de soarele născut şi azi în spuma marii.
Aştept să te trezeşti din nou, dar în alt loc,
Să te descopăr iar, întinsă-n largul zării.
Aştept ca ochii tăi acoperiţi de fluturi,
Să-mi caute privirea cum au făcut-o ieri.
Aştept să te ridici, şi-apoi ca să te scuturi,
De florile de maci, de florile de meri.
Aştept ca mâna ta să-mi dea atingerea râvnită,
Să simt cum degetele-ţi cântă simfonia.
Aştept cu-obrazul meu bătut de vânt, cu pielea tăbăcită,
De-atâta timp şi vreme rea; redă-mi tu armonia...
Aştept să-mi cânte glasul tău încă odată
Nenumărate note dulci ale viorii ce îmi sunt străine;
Aştept cu ochii-nchişi să le aud pe toate adunate laolaltă,
În imnurile ce le cânţi tu pentru mine.
Aştept să-ţi simt pe buze sărutarea,
De-adorm, întinde-ţi braţele şi ţine-mă la tine.
Aştept să mă învălui, oferă-mi tu uitarea,
Ca mâine să te caut iar, să nu mă pot abţine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu