miercuri, 29 septembrie 2010
Sinn'a
Şi ce?...
Credeai că ai scăpat?
Că s-a sfârşit?
Că te-am iertat?
Doar că adevărul l-ai grăit,
Te aştepţi acum să fie diferit?
Aştepţi ca ochii mei
Să se mai piardă în ai tăi?
Cum o făceam pe vremea când
Te sărutam,
Tu suspinând iar eu râzând....
Ce-mi ceri?
A doua şansă?
sau e a treia?
De ce te-ai mai întors
Dacă-ai rupt cheia?
De ce mai baţi?
De ce insişti?
Te-ai hotărât şi tu să rişti?
Act onorabil draga mea,
Dar prea târziu...
Eu m-am mutat altundeva
Şi-am luat cu mine
De la tine,
Un singur lucru:
O privire...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
frumoasa poezie!:)
Mi-ai furat privirea...
Le-ai luat cu tine
Si visul si zambetul.
Si da, m-am hotarat
Dar e prea tarziu?
Ai uitat ca nu mai cred?
Tu stii ce-am fost atata timp?
O umbra, poate-un gand...
Pierdut in pagini triste.
Printre spasme si emotii,
Usa ma sfida mereu inchisa.
Blesteme!!!
Si ploua... cu lacrimi de sange
Si tot nu ai vazut
Era prea putin.
Si strigate de durere
Am inaltat la cer,
Dar nu m-ai auzit, nu?
Nu intelegi
ca mi-ai frant aripile?
Nu intelegi
ca mi-ai omorat lumea?
Nu intelegi
ca-mi storci viata din trup
tu, cu toata nepasarea ta...
victima universului mereu... doar tu...
*** poezie ca raspuns, inspirata dupa cea de mai sus,asta e varianta "ei"...
Si vreau si un raspuns,...
hmm...nu sunt critic literar (desi cunosc cativa ), eu in poezie mai mult ma joc cu sentimente,.
Cat despre poezia ta, ai facut ceva ce mie mi se pare imposibil: un reply la o alta poezie..niciodata n-am reusit sa fac asta,deci din partea mea felicitari:D
Mersi, a fost pur si simplu un raspuns, raspunsul "ei",lucrurile nu sunt niciodata asa cum par... Nu am realizat mare lucru, am facut o conversatie, fizic imposibila caci personajele nu s-au intalnit fata in fata... Draw with me...
izabela,sau sa-ti zic adriana:-?...daca vrei sa-ti pastrezi anonomatul, try harder:P
Nu te pricepi la puzzel-uri...
oki doki . Raspunsul la aceasta poezie , dear Isabel , nu pare ceea ce a avut el in minte zic si eu . Nt .
Poezia in sine este despre durere , in sfarsit un alt fel de poezie de dragoste . Vorbeste despre tradare si totusi...el nu renunta la ea . Desi asta ii spune , n-o face . Lucru care reiese clar din ultima parte , isi doreste privirea ei . Mi se pare normal . Ochii sunt cei care incep povestea de dragoste si tot ei o si termina .
Trimiteți un comentariu