luni, 13 decembrie 2010

FlyAngel II [ Balada mâţei...]




Era prin mai          
 
 Mijlocul lui...
 
 Când te-am văzut întâia oară
 
 Când ţi-am văzut ochii verzui,
 
 Şi tot mai cred că sunt căprui,
 
 Căci m-am pierdut în ei
 
 Şi-am vrut cu disperare 
 
 Să-i am ai mei... 
 
 Erai aşa de infantilă
 
 Şi tăcută,
 
 Te tot uitai la limonadă
 
 ...a fost aşa de neplăcută?
 
 
 
 Îţi mai aduci aminte draga mea?
 
 Cum am ajuns să ne certăm?
 
 Eu te pofteam să iei ce e al tău
 
 Tu insistai să fie gestul meu...
 
 Şi am cedat..
 
 Nu,
 
 Am pierdut...
 
 Da, recunosc,
 
 Ai câştigat în jocul meu
 
 În care mă credeam un zeu
 
 Şi m-ai îngenunchiat,
 
 Iar eu am acceptat umil
 
 Să te sărut pe tine,
 
 Copil aşa de infantil...
 
 Şi-o să mă bucur toată viaţa
 
 Că am pierdut,
 
 Că ţi-am furat sărutul mut.
 
 Dar totul are un sfârşit
 
 Şi a venit când soarele a coborât în seară
 
 Şi amândoi de mână, 
 
 Ne-am despărţit în drum spre gară...
 
 
 
 Şi totuşi nu s-a terminat
 
 Nu m-ai uitat,
 
 Nu te-am uitat,
 
 Atunci când ai plecat...
 
 Îţi aminteşti de nopţile pierdute
 
 Când criticam iubirea,
 
 Ne amăgeam cu fericirea
 
 Şi ne minţeam că o să fie bine
 
 Deşi ştiam că nu-i ca mine,
 
 Nici ca tine... 
 
 
 
 A mai trecut şi timp
 
 Ne-am întâlnit din nou
 
 Aceeaşi masă la terasă
 
 Aceeaşi tu,
 
 Acelaşi eu...
 
 Şi te priveam cu dor
 
 Şi-mi aminteam ,
 
 De noaptea când m-ai întrebat,
 
 Cu glas subţire,tremurat
 
 Dacă-are rost să investeşti 
 
 În mine sentimente, 
 
 În suflet rezidente... 
 
 Şi-am zis "Nu"...
 
 Şi-n noaptea aia s-a făcut tăcere
 
 În suflet am simţit ceva,
 
 N-a fost plăcere...
 
 Şi mă gândeam 
 
 În timp ce nu-ţi dădeam drumul la mână
 
 [Şti tu de ce fiinţă nebună...]
 
 De ce regret dacă-am spus nu,
 
 De ce am refuzat ce mi-ai dat tu?
 
 Şi nici acum măcar,
 
 Nu am găsit răspunsul
 
 Să-mi liniştesc şi eu apusul...
 
 Dar am tăcut
 
 Şi te-am lăsat să pleci 
 
 Deşi aveam motive zeci
 
 Să nu-ţi mai dau drumul la mână
 
 Dar  fiinţa mea,
 
 N-a reuşit să ţi le spună...
 
 
 
 Şi timpul a trecut prin noi
 
 Şi noi prin timp
 
 Dar separat, nu amândoi
 
 Asta până când egoismul fiinţei mele
 
 Te-a vrut doar pentru el
 
 Şi l-am lăsat să spere 
 
 Dar spre uimirea mea.
 
 Tu ai spus "Da"...
 
 
 
 Deaici încolo,  
 
 Totul e haos în plăcere
 
 Şi suferinţă în tăcere
 
 Da,m-am îndrăgostit,
 
 Şi am ajuns să te iubesc
 
 Şi m-ai făcut pentru o clipă fericit ,
 
 N-a fost cumplit...
 
 Ai fost:
 
 "Nimicul ce mi-a completat pentru un moment nimicul"
 
 Dar tu nu te-ai schimbat
 
 Şi neîncetat  ai încercat
 
 Să îmi supui mândria
 
 Şi-aproape-ai reuşit,
 
 Pisică mofturoasă 
 
 Cu ochii de safir neşlefuit.
 
 
 
 S-a terminat
 
 Ştiai şi tu
 
 Cum am ştiut şi eu
 
 Că n-avea cum să ţină 
 
 Şi i-ai pus capăt 
 
 Într-o noapte fără lună
 
 Atât a fost să fie...
 
 Iau toată vina-asupara mea
 
 Că n-am ştiut să mă ridic în ochii tăi,
 
 N-am reuşit să-ţi fur nici inima
 
 Dar înainte să dispar,
 
 Din viaţa ta,
 
 Din amintirea ta,
 
 Trei entităţi ce-mi guvernează fiinţa
 
 Au de mărturisit câte ceva:


Ce faci copil?
 
 Te-ai mai schimbat?
 
 Ai mai crescut, e-adevărat...
 
 Ai prins curaj să spui "Ajunge!"
 
 Şi asta fără a mai plânge.
 
 Sunt mândru că ţi-am fost iubit
 
 Şi sper că nu te-a plictisit 
 
 Filozofia mea,
 
 Şi felul meu de-a te vedea
 
 Că pe-un copil
 
 Ce-ai fost,
 
 Ce eşti,
 
 Ce vei rămâne,
 
 Ce mi-a plăcut mereu la tine.
 
 Acum ADIO e timpul să îţi zic,
 
 Mă reîntorc de unde am plecat,
 
 Acel nimic...
 
 Dar tu şi eu ne vom mai revedea
 
 Mândria ta şi cu a mea
 
 Mai au pariuri de făcut,
 
 De câştigat şi de pierdut
 
 Şi pentru ce?
 
 Şti tu de ce...
 
 
 
 Gata mâţ?
 
 S-a terminat?
 
 Ne-am despărţit?
 
 S-a terminat iubirea noastră?
 
 [Prea multă de la mine 
 
 Şi lipsă de la tine]
 
 Eh, e păcat...
 
 Dar m-am distrat,
 
 La cât te-am tachinat
 
 Şi cât te-ai răzbunat
 
 Aşa de curiozitate...
 
 Ţi-ai mai lăsat vreo unghie prin parc?
 
 Şi aminteşte-ţi mâţ,
 
 Benzina şi chibritul
 
 Le ţin mereu la mine,
 
 Tu doar să-mi dai de ştire...
 
 [Da,e gelozia mea
 
 Pe ursul tău ,
 
 Şi viceversa]
 
 Eu am plecat,te-am părăsit,
 
 Sau tu pe mine…
 
 Şi sper ca să găseşti pe cineva
 
 Mai bun că mine
 
 Dar mă-ndoiesc,
 
 Şti tu de ce...
 
 [Un narcisist ca mine,
 
 Mai rar e...]
 
 
 
 Sfârşit…
 
 Şi totuşi e ciudat,
 
 Că pot să zic cu sufletu'impacat
 
 Că te-am iubit,
 
 Şi te iubesc
 
 Şi tot ce-am vrut 
 
 A fost să nu dezamăgesc ,
 
 Dar am făcut-o...
 
 Şi-acum sunt nevoit
 
 Să îţi răspund la "Adio"
 
 Cu un adio sugrumat,
 
 De sentimente refulat,
 
 Şi de tăcere,
 
 De toate gândurile mele
 
 Şti tu de ce...
 
 [Tot vorba de nimicul meu este...]
 
 
 
 Aceştia-au fost 
 
 B.Cr, K.S. şi R
 
 Ce m-au rugat să-ţi zic
 
Aceleaşi cuvinte născute din nimic:
 
 
“ fi fericită… "
 
 
 [,mâţ, copil, iubită… ] 
 

P.S: that's my last poem...from here on i quit,hope you liked what you've read so far.:) 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu