Mira'fal

Copil...

 Necunoscuto...

 De unde ţi-ai furat privirea?

 Ce farmece ai pus în ea,

 De nu-mi dă pace amintirea...

 Ce ape cristaline ai strâns în ochii tăi?

 Şi câte vârfuri glaciare ai înecat în ei?

 Ce Picasso ţi i-a pictat zeiţă?

 Şi ce culori a folosit?

 Să fie albastrul cerului de mai,

 Amestecat cu-un răsărit?...



 Iar taci...

 De ce păstrezi misterul?

 Oare nu sunt ai tăi?

 Sau am avut dreptate şi tu, copil nebun,

 Ai tras pe sfoară nişte zmei...

 Sau poate...dar nu, e prea de tot

 Să cred că l-ai convins tu pe Uranus,

 Mă scuzi,dar nu prea pot...

 Îmi vine greu a crede, 

 Că l-ai convins să scalde-n ochii tăi,

 Pe imortalii Antares şi Eta Carinae 

 Ce strălucesc pe cer aşa cum strălucesc pe foaie...