Caut, de mult timp, ceva ce-mi lipseşte,
Răspunsul enigmei pe care-mi
pluteşte
În linişte sufletul, în marea
de gânduri,
Ce-am vrut să le-ascund
rătăcind prin rânduri.
M-am trezit tot singur,
uitându-mă jur.
Mi-au întâlnit ochii peretele
dur,
Ce-a rămas tăcut sfidându-şi
privirea.
Cine-ar fi crezut că-mi
lipseşte fericirea?
Gol aşa cum sunt, mă dezbrac de
haine
Şi m-arunc în apa ce-şi ascunde
taine,
În stropii de gheaţă ce-mi
ataca trupul,
Tot săpând în mine fără nici un
scrupul.
Acolo sub duş, văd ce nu văd
alţii,
Îmi văd sufletul ce, satul de
ovaţii
S-a crăpat în zece colţuri de
oglindă,
Şi de-atunci în noapte fiinţa
mi-o perinda.
Le-am găsit pe rând, în tot
trupul meu,
Toate numai una ce-a lipsit
mereu.
Am aflat târziu, stând sub apă
rece,
Îmi lipsea iubirea, motivul
de-a trece.
Cu trudă prin vise, înotând
oceane,
Cap la cap am pus sute de
icoane!
Cu acelaşi chip, al ultimei
piese,
Şi-am văzut privirea doar celei
alese...
Te-am văzut pe tine, tânăra
domniţă!
Stând pe-un vârf de stâncă,
ochii-ţi de zeiţa
Trimiteau fiori ce veneau spre
mine...
Privirile tale: farmece divine!
Am rămas acolo, stând în faţa
ta,
Până când în mine ai sădit
iubirea.
Vocea-ţi de copil a pavat un
drum
În inima mea, ce-odata a fost
scrum.
Aripi mi-au crescut pe-ai mei
omoplaţi,
Să te vadă aproape ochii-mi
vinovaţi
C-au râvnit la tine, iubita
perfectă,
În tine iubito, cerul se
reflectă!
În palmă-mi răsar trandafiri,
grădini!
Văd în râsul tău jocuri de
lumini,
Ce-mi bucura fiinţa până în
adâncuri.
Te simt doar pe tine, restul
sunt nimicuri...
Şi-ţi sărut şi buzele cu gust
de şerbet.
"Mulţumesc iubito, m-ai
făcut să zbor..."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu