nu te uita cu ochi umili,
sau tu nu şti?
nu sunt deloc bolnav,
nici nu mă doare aşa grav,
pe cât crezi tu c-ar trebui.
m-ai luat de mână violent
şi m-ai adus degeaba,
pe holuri de spital, plimbat pe la urgenţe.
nu sufăr nici sleroze nici demenţe!!!
şi nu-nţeleg care e graba...
te uiţi la mine cam ciudat,
cu gesturi curioase,
ca pictorul ce-admiră eşecul lui.
îmi tot repeţi că sunt al nimănui,
să te întreb de ce muşti buza ta cu gesturi
furioase?
degeaba-ncerci.
motivele nu le găseşti
în buzunare sau pe străzile ce-s goale,
degeaba cauţi printre miile de ţoale.
nu am fost niciodată ce-ţi doreşti!
opreşte-ţi cruciada!
lasă-mă să-mi trag suflarea,
pe-această margine de lume să mă aşez doresc.
cu milă la-ncercarea ta eu să privesc,
cum cauţi să-mi găseşti tu calea.
dă-mi pace
gândurilor ce aşteaptă,
plecarea ta din Universul meu.
păstrează sărutarea de la heleşteu,
ca amintire, chin sau faptă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu