"Make my words worth it. Make this not just another poem that I write. Not just another poem like just another night that sits heavy above us all - walk into it. Breathe it in. Let it crash through the halls of your arms, like the millions of years and millions of poets that course like blood, pumping and pushing, making you live, making you live, shaking the dust, so when the world knocks at your door, turn the knob and open on up, and run into its big, big hands with open arms." A. Mojgani
Doamnă,
Versurile mele
Nu sunt şiraguri de mărgele
Şi nici pietre nestemate
Şlefuite şi-ncrustate
În cercei şi în inele
Ca să vă mândriţi cu ele!...
Nu sunt decât-vă spun drept-
Nişte rânduri paralele
De cuvinte-mperecheate
Care merită să fie-
Dacă nu sunt chiar ce m-aştept-
Cel putin…o jucărie
Pentru autorul lor
Şi femeia pentru care
El le-a scris fără să ştie
Ce-l aşteaptă-n viitor-
Un surâs?...
O sărutare?...
Sau superba nepăsare
A unei femei rebele
Pentru versurile mele?
Dare, dare to free the words from you throat and leave them here, but make it in silence...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu