Tu...
Fiinţă neutră,
Născută-n atom
Creaţie mută,
crescută de om...
Condusă de propria-ţi umbră
Păşeşti pe lumină
Cu paşi temători:
mişcări de felină.
Îţi iei peste suflet
Mantaua de vicii
Îti pierzi puritatea,
căutând delicii.
Gaseşti fericirea comună
Te pierzi în plăcere
Dar sufletul tău
se-neacă-n tăcere
Ş-apare deodată
Acel cineva
A cărui privire
O-ngheaţă pe-a ta.
Te dezbraci de idei,
De ruşine,
De tine...
Şi rămâi doar TU…
Un suflet de ceară
Cu scântei în privire.
1 comentarii:
Te pierzi în plăcere
Dar sufletul tău
se-neacă-n tăcere
Ceea ce ma duce cu gandul la poezia trecuta , poarta o masca ... sau cel putin da impresia de asta . Isi ascunde sentimentele in spatele placerilor , cand tot ce si-ar dori ar fi exact opusul . Frumos exprimat aici .
Si la sfarsit fata devine ea insasi . Sau el devine el insasi . Acelasi lucru . Exista intotdeauna persoane care ne obliga sa ne spargem propriile masti si sa devenim ceea ce suntem cu adevarat . Imi place cum ai pus problema aici .
Trimiteți un comentariu