Crezând că vei veni
Şi nu acum,
Ci într-o bună zi
Mi-am pus mândria să aştepte
La colţ de stradă,
Lipită de perete.
Eram convins
că vei veni...
Şi nu oricum,
Ci pe străduţa dinspre miazăzi
Dar n-ai venit,
Pe strada pietruită,
De viaţă părăsită...
Şi-am implorat orgoliul:
"Te rog, ea va veni
Doar caută printre copii"
Şi s-a uitat...
A căutat în sufletele lor
Un gând,un dor,
Sau poate doar o amintire
Dar n-a găsit nici o privire.
A renunţat
Şi întorcăndu-se la mine
Mi-a râs în faţă
M-a sfătuit să uit de tine
Şi a plecat
Şi dus a fost
Şi m-a lăsat fără de rost...
Pierdut,
Cu gândul doar la tine
Hoinar nebun
Trăind de azi pe mâine
Te-am întâlnit
Şi am crezut că m-am tâmpit
Stăteai în faţa uşii mele
De-atâta vreme...
2 comentarii:
Ea a fost mereu in fata ta, dar tu nu stii sa vezi, doar privesti...
Doar caută printre copii - daca e vorba de fiinte vii , atunci corect ar fi copiii ^^
Stăteai în faţa uşii mele
De-atâta vreme... - absolut intotdeauna ne vedem rostul vietii cand e prea tarziu .
Tare trista , o poezie stralucita as putea spune . De vis chiar . Este o poezie extraordinara dear , te-ai intrecut pe tine insuti aici . Tonul melancolic e prezent (am ceva cu tonul ala , ti se potriveste ). Cuvintele sunt simple fata de alte dati , dar sunt exprimate exact cum trebuie sa stii . Ti-a iesit interesant like I said .
Trimiteți un comentariu