La'krima

Se plimbă fluturi
prin păru'-ţi de petale
Ce stă-ncreţit pe umeri
în viţele de soare
Cu râsul de copilă,
ce se uita la buburuze
Creşteau în tine vise,
ţi se pierdeau pe buze...

Pe-un câmp de lăcrămioare
cu ochii tăi albaştri
Veghezi tu semiluna
să n-o iubească aştrii,
Dar tot cauţi luceferi
cu-acea lumină aparte,
Ca să-i separi de cei
ce nu răzbat prin noapte…


Din toate acele daruri
ce ţi-a lăsat natura
Să îl transformi în instinct
tu ai ales pictura,
Te-ai apucat de colorat
o lume ce-a uitat culoarea,
Şi să clădeşti din sticlă:
Deşertul, marea, zarea...

Pra'de'reva

Invidie!? da,am...

Pe ochiul ce te-a vazut goală

Privind la luna seculară

Din patul tău cu aşternut de catifea

Gustand din ceaşca de cafea,

Prin pânza fumului de la ţigară

Ce-o savurezi în fiecare seară

Având ca partener tăcerea absolută

Şi el: o umbră prefăcută

Ce a convins acele buze amare

Să facă voia instinctelor primare,

Lăsându-te pradă atingerilor mute,

Trezind la viaţă clipele trecute

Când în fotoliul de unde te priveşte

Stătea alt el:o altă umbra care mişeleşte

Ţi-a sedus ochii ameţiţi de la martini

Păcatul ţi-l mai spală heruvimii!...


Cat va mai trece? Până când?

Va veni altul în curând?

O alta umbră, acelaşi scop,

Cât vei mai merge la noroc?

Vei renunţa la fumul de ţigară

Să pot să vin să te vad goală?

Şi să te mint la rândul meu

Că am puterea unui zeu

De a te face fericită,

În noaptea când mi-oi fi iubită,

Să-ţi simt parfumul de pe gât,

Să pot să spun că te-am iubit fără cuvânt...

Rede'grada

Am scris doar ca să uit de mine

Sfidând prezenţele divine,

Pe manuscrise fără nume

Spărgând cuvântul în fărâme,

Dorind doar clipe de odihnă

Pentru o mână fără tihnă

Ce a vărsat umbre pe foaie

Stingeţi-mi lumânarea din odaie!

Să-mi poată ochiul vedea pleoapa...

Nu-mi trebuie mâncarea şi nici apa,

Doar linişte, scăldaţi-mă în ea!

Să pot dormi, să pot visa...

Nu-mi trebuie sărutul nopţii,

Vreau doar răceala dimineţii

Martor să-i fiu la răsărit

S-arat respectul cuvenit

Acelei stele ce revarsă

Lumina-n foaia de pe masă

Ce mi-a fost pernă zile-n şir,

M-aşteptă crucea-n cimitir

Sperând că voi veni să dorm sub ea

Având pe piept bobocii de lalea

Şi o să vin, dar altădată,

Când o să am conştiinţa împăcată...

Ema'non

Am fost destul,

Acum e altul...

Ai fost însă deajuns...

Acel mister de nepătruns

Din care am făcut un viciu

Să m-amăgesc iar cu deliciu'

De a-ţi călca umbra-n picioare

Şi de-a o îneca în mare

Privind cum spuma valurilor spală

Privirile ce-au dat năvală

Vânând doar cicatricile adânci

Să îmi împingă de pe stânci

Mândria ce-a făcut din mine om

Şi-orgoliul ce m-a transormat în demon...

Ai vrut ca să rămână doar

Comunul din particular...

Dar n-a rămas decât,

Un agat testament...şi-atât!

Ram'tisun

S-au prăbuşit statui,

le-au dărâmat idei

S-au scufundat galere

în faţa celor de pe chei

S-au năruit imperii,

clădite din batjocuri

S-au irosit decenii,

vândute pe nimicuri...



Au tresărit sclipiri

în genii coborâte

Au judecat trăiri,

esenţa rătăcind-o în amănunte

Au ignorat simţiri,

cu ochii-nchisi păşind pe sticlă

Au dezgropat pe faraoni

dar s-au umplut de frică...



A erodat dreptatea

în petale de rugină

A coborât furia

în picături de ploaie fină

A răstignit focul

cenuşa de pământ

A renunţat natura

la cei ce nu mai sunt..

Vad'ava

Nu te uita!

E-acolo sus...



În colţ de cameră ascunsă,

Prizonieră într-o pânză,

Ţesută de-un păianjen la-ntamplare

Sperând să prindă-n ea mâncare,

Sub formă fluturilor mici,

Visând însă la licurici...



Dar el a prins ceva infim:

Privirea mea...



Tu,arahnidă fără minte!

De-aş şti că înţelegi cuvinte,

Te-aş lua numaidecât la întrebări

Să-mi spui secretul capcanelor de ieri

În care mi-a rămas privirea pradă

Imobilizată printre fire de zăpadă...