Am scris doar ca să uit de mine
Sfidând prezenţele divine,
Pe manuscrise fără nume
Spărgând cuvântul în fărâme,
Dorind doar clipe de odihnă
Pentru o mână fără tihnă
Ce a vărsat umbre pe foaie
Stingeţi-mi lumânarea din odaie!
Să-mi poată ochiul vedea pleoapa...
Nu-mi trebuie mâncarea şi nici apa,
Doar linişte, scăldaţi-mă în ea!
Să pot dormi, să pot visa...
Nu-mi trebuie sărutul nopţii,
Vreau doar răceala dimineţii
Martor să-i fiu la răsărit
S-arat respectul cuvenit
Acelei stele ce revarsă
Lumina-n foaia de pe masă
Ce mi-a fost pernă zile-n şir,
M-aşteptă crucea-n cimitir
Sperând că voi veni să dorm sub ea
Având pe piept bobocii de lalea
Şi o să vin, dar altădată,
Când o să am conştiinţa împăcată...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu