Nu te uita!
E-acolo sus...
În colţ de cameră ascunsă,
Prizonieră într-o pânză,
Ţesută de-un păianjen la-ntamplare
Sperând să prindă-n ea mâncare,
Sub formă fluturilor mici,
Visând însă la licurici...
Dar el a prins ceva infim:
Privirea mea...
Tu,arahnidă fără minte!
De-aş şti că înţelegi cuvinte,
Te-aş lua numaidecât la întrebări
Să-mi spui secretul capcanelor de ieri
În care mi-a rămas privirea pradă
Imobilizată printre fire de zăpadă...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu