Au ruginit medaliile eroilor în piept,
Ploate de-atâta fală şi respect,
Ce i-a orbit şi le-a săpat
Mormântul ce i-a încuiat,
Între-acele patru scânduri
Printre toate-acele rânduri,
Ce-au ridicat în slăvi pe om
De la rasă până la atom,
Şi l-au condus până la lună,
Doar ca să cadă-n prima dună
Din deşertul propiului defect,
Aşa s-au abătut de la traiect
Mai mulţi, nu numai cei numiţi eroi
Şi toată vină o purtăm doar noi.
Încă ne-ascundem în spatele păcatului etern,
"Suntem oameni..." e drumul sigur spre infern ;
Aceeaşi scuză de-a lungul sutelor de ani
Ne-a dat moralitatea pe doi bani
Şi-acum avem curaj să cerem mântuire ,
Ipocrizia ne-a ajuns sutană pentru izbăvire...
Trăim ca sclavi ai propriilor vicii
Pe care încă le considerăm delicii
Şi-avem pretenţia ca soarele să se ridice pentru noi ,
În fond, noi suntem OAMENI,noi suntem EROI...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu