V-aţi întrebat vreodată cum ajunge omul OM?
Minunea-i tăinuită-n spirit sau zace totul în atom?
De s-ar diseca un suflet, care i-ar fi anatomia şi conceptul?
Am mai găsi bătrâna raţiune,cu ce s-ar hrăni intelectul?
În locul inimii ar bate fără doar şi poate conştiinţa,
Determinarea şi voinţa ar pune în mişcare fiinţa.
În vene n-ar mai curge vin cu grupă sanguină,
Ci doar cascade de idei vărsate tainic dintr-o mină
În care s-a săpat atâţia ani după imaginaţie pură,
Un minereu ce n-are greutate, volum,nici măsură.
În ochi şi-ar prinde irişi colorate rădăcini,
Pielea ar avea gustul şi fineţea cerii de albini .
Gura ar avea tandreţea corzii de vioară,
Mâna ar atinge vântul şi-apusul de seară ,
Natura ne-ar da roua s-o gustăm prin pori,
Urechea ne-ar auzi cântarea întâilor zori .
Paşii i-am purta pe apă mângâind cu tălpile nisipul,
Noaptea ar rugă luna să ne deseneze chipul...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu