Dan'adar V

În fiecare zi suntem alţii, ne schimba o clipă...

Natura ne-alege eroi, mariri sau tirani

Aşa au ajuns cerşetorii Alteţe şi prinţii golani,

Gaya şi Universul nu fac risipă...



Nu mediul omoară eroii, ci noi.

Invidia noastră le-a ridicat eşafodul,

Cei ce-au tânjit după sângele lor şi-au primit rodul,

Şi-acum când am rămas fără, plângem tot după eroi!...



Cinsteşte-le numele cu fapte asemenea lor,

Îmbraţişează lumea oarbă şi surdă,

Lipeşte-ţi buzele de timpan să te-audă:

Cum le spui tremurand: Vă iubesc proştilor!:..

Dan'adar IV

Nu mai muri Pheonix de abanos...

Grijă la vânt să nu-ţi fure pielea facută cenuşă,

Răspândită-n atomi nu vreau să mă cauţi la uşă.

Renăscută din nou, eşti tu tot cea care din umbre sa-ntors?



Prin burta mamei şi eu am trecut, o altă mamă desigur...

Îmi lipseşte de-acolo caldura şi absenţa grijilor lumii

Vreau înapoi hainele lipsă şi batăile inimii

Ce le-am crezut ale mele, până-am aflat că bat singur.



Natura ne-a scris profilul de fiare!

Caninii de fildeş ce vrei să-i araţi ne-ntărâtă

Iar zâmbetul vostru şi privirea tacută

Sunt doar convenţii tăcute de abordare...



Independentă ţi-e fiinţa, nu neg faptul,

Ea are nevoie de apă, alcool şi pahar

Dar sufletul tau, vestitul tâlhar ,

Vrea să depindă de-un altul...



Teribil e omul doborât ce gustă ţărâna...

Instincte primare preiau controlul,

Şi-ncepe precum vulturi să dea ocolul

Victimei ce n-o să vadă nici cuţitul nici mâna...



Femeia, ZIC EU, e un fir delicat de iarbă în vânt

Ce călcat in picioare se-ndreaptă şi taie pe rând

Talpile ce şi-au dat seama dar nu destul de curând,

Că ce-au călcat e FEMEIA, şi pe-al ei cuvânt!



''Aleargă Lola, aleargă''...

Un film despre fuga de toţi şi de sine,

În care Lola nu s-a putut abţine

Să nu-şi salveze iubirea de la o moarte oarbă.



După un caz ideal fericirii

Tanjeşte sufletu-ţi plin de regrete,

Căutând alte suflete pe post de burete

Să-ţi ştergi cicatricile lăsate în urma iubirii...

Dan'adar III

Cei ce au voinţa să-ţi fure iubirea,

Nu se împiedică de încleştarea dinţilor

Cu atât mai puţin de blestemele mortilor.

Ei sunt vitejii ce-or să găsească fericirea...



Mă bucur de cele trei clipe ce le dai tuturor.

Zâmbete întorc la rându-mi cate vrei, oferă-mi numai...

Şi-o să încerc să te răsplătesc întocmai.

Poate, de meriţi, şi-un bonus dulce-acrişor...



O să încerc să nu-ţi rămân dator,

Teribilă e răzbunarea unei femei ce cunoaşte şi calea

Să supună bărbaţii, să le schimbe credinţa şi starea...

Pentru barbat, mânia femeii e cel mai feroce prădător!



Te laşi iubită de ei dar le laşi la sfârşit şi nota de plată

Realizând totodată consecinţele ce se sparg în capul conştiinţei

Ce din bunătate sau neputinţă le împarte şi fiinţei.

Puteai cel puţin să plăteşti apa plată...



Netrebnicul va fi, şi-ţi va citi dragostea ca pe-un crez

Neştiind ca rana ce îl doare de când citeşte iubirea,

E de la pumnalul cu care-ţi cauţi în pielea lui fericirea,

Mândria de laş draga mea, e specifică oricărui amorez...



Fugi!..orizontul ţi-e linia de sosire,

Dar fuga ce-o alergi n-aduce cu sine uitarea,

Durerile n-o să ţi le spele nici marea!

Te-aşteaptă viaţa la o altă linie de pornire...

Dan'adar II

Nu-ţi oferi iubirea, îndrăzneşte!...

Dar grijă să nu-ţi laşi în pana poetului sufletul.

Să nu-i laşi pe foaie zâmbetul:

Astea sunt lucrurile după care poetul tânjeşte!



Cele trei clipe oferă-le nu numai lui, ci şi lor...

Nu-ţi vinde zâmbetul, râsul nici caracterul.

Contopeşte-le în ploaia ce uneşte pământul cu cerul

Lasă-le să cadă peste sufletul meu şi al tuturor...



Lasă-te greu iubită şi la fel de greu îţi va fi să iubeşti.

Dorită vei fi de netrebnici ce nu te merită, sigur...

Dar vei dori netrebnicul ce în prostia lui te va ignora,nedesigur...

Aleasă vei fi de sufletul ce-l vei păcăli să-ţi dea ce doreşti!...

Dan'adar

Ia-mă de mână!...

Îndrăzneşte să-mi simţi vârfurile degetelor

Cum îţi desenează geometria iubirii pe piele,

Lasă-mă să-ţi sap în palmă după stele,

Să-ţi simt în pori tandreţea florilor...



Întâlneşte-mi privirea!...

La jumătatea drumului dintre pământ şi furtună

Te vor aştepta ochii mei.

Priveşte-ţi fiinţa cum se scaldă-n ei,

Un iris l-am păstrat pentru tine, celalat pentru lună...



Înţelege-mi uimirea!...

Când buzlele tale s-au luat la ceartă cu ale mele

Sinapsele mi-au explodat în infinite reacţii atomice,

Am simţit cum polii se nasc din nou în păduri de tropice

Şi tot ce mi-a rămas după tine pe buză, au fost rimele...



Las-o să-ţi spună!...

Gură mea să-ţi şoptească cântece din două cuvinte.

O să-ţi intre fiorii în trup şi în gânduri,

O să simţi în sfârşit magia din rânduri.

Doar autorul, că toate de altfel, n-o să ţi-l aduci aminte...