Nu mai muri Pheonix de abanos...
Grijă la vânt să nu-ţi fure pielea facută cenuşă,
Răspândită-n atomi nu vreau să mă cauţi la uşă.
Renăscută din nou, eşti tu tot cea care din umbre sa-ntors?
Prin burta mamei şi eu am trecut, o altă mamă desigur...
Îmi lipseşte de-acolo caldura şi absenţa grijilor lumii
Vreau înapoi hainele lipsă şi batăile inimii
Ce le-am crezut ale mele, până-am aflat că bat singur.
Natura ne-a scris profilul de fiare!
Caninii de fildeş ce vrei să-i araţi ne-ntărâtă
Iar zâmbetul vostru şi privirea tacută
Sunt doar convenţii tăcute de abordare...
Independentă ţi-e fiinţa, nu neg faptul,
Ea are nevoie de apă, alcool şi pahar
Dar sufletul tau, vestitul tâlhar ,
Vrea să depindă de-un altul...
Teribil e omul doborât ce gustă ţărâna...
Instincte primare preiau controlul,
Şi-ncepe precum vulturi să dea ocolul
Victimei ce n-o să vadă nici cuţitul nici mâna...
Femeia, ZIC EU, e un fir delicat de iarbă în vânt
Ce călcat in picioare se-ndreaptă şi taie pe rând
Talpile ce şi-au dat seama dar nu destul de curând,
Că ce-au călcat e FEMEIA, şi pe-al ei cuvânt!
''Aleargă Lola, aleargă''...
Un film despre fuga de toţi şi de sine,
În care Lola nu s-a putut abţine
Să nu-şi salveze iubirea de la o moarte oarbă.
După un caz ideal fericirii
Tanjeşte sufletu-ţi plin de regrete,
Căutând alte suflete pe post de burete
Să-ţi ştergi cicatricile lăsate în urma iubirii...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu