duminică, 5 iunie 2011

Dan'adar IV


Nu mai muri Pheonix de abanos...

Grijă la vânt să nu-ţi fure pielea facută cenuşă,

Răspândită-n atomi nu vreau să mă cauţi la uşă.

Renăscută din nou, eşti tu tot cea care din umbre sa-ntors?



Prin burta mamei şi eu am trecut, o altă mamă desigur...

Îmi lipseşte de-acolo caldura şi absenţa grijilor lumii

Vreau înapoi hainele lipsă şi batăile inimii

Ce le-am crezut ale mele, până-am aflat că bat singur.



Natura ne-a scris profilul de fiare!

Caninii de fildeş ce vrei să-i araţi ne-ntărâtă

Iar zâmbetul vostru şi privirea tacută

Sunt doar convenţii tăcute de abordare...



Independentă ţi-e fiinţa, nu neg faptul,

Ea are nevoie de apă, alcool şi pahar

Dar sufletul tau, vestitul tâlhar ,

Vrea să depindă de-un altul...



Teribil e omul doborât ce gustă ţărâna...

Instincte primare preiau controlul,

Şi-ncepe precum vulturi să dea ocolul

Victimei ce n-o să vadă nici cuţitul nici mâna...



Femeia, ZIC EU, e un fir delicat de iarbă în vânt

Ce călcat in picioare se-ndreaptă şi taie pe rând

Talpile ce şi-au dat seama dar nu destul de curând,

Că ce-au călcat e FEMEIA, şi pe-al ei cuvânt!



''Aleargă Lola, aleargă''...

Un film despre fuga de toţi şi de sine,

În care Lola nu s-a putut abţine

Să nu-şi salveze iubirea de la o moarte oarbă.



După un caz ideal fericirii

Tanjeşte sufletu-ţi plin de regrete,

Căutând alte suflete pe post de burete

Să-ţi ştergi cicatricile lăsate în urma iubirii...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu