Tavi'ote'lapert

I-am promis zilei de azi

C-o să iau ziua de ieri,

o s-o rup în fire,

Şi-o voi împleti în seri

Înşirând pe ele apoi,

despărţind în clipe,

Timpul ce-l vreau înapoi

Pentru zilele pierdute

aşteptând nimicul,

Irosind minute...




Şi ziua de azi,

O voi stinge-n noapte,

soarele şi luna,

Vor rămâne şoapte.

În semn de respect

pentru ziua nouă,

Ce-o să ţină-n cârcă omul imperfect,

Somnul şi visarea

le dau de la mine...

Doresc doar uitarea

În acest amurg

nu de zi, ci viaţă:

Sunt un demiurg!!...

Ma'amzoriac

Haosul clipei rămâne ideea închisă,

În călimara vărsată a unui nebun

Ce şi-a scris geniul doar cu creionul,

Lăsând liber statutul şi tronul

Unui suflet pribeag, unui suflet străbun,

Urcând din adâncul pământului spre zarea aprinsă...



Să-şi deschidă aripile în faţa luminii,

Fluturii morţii s-au ridicat de pe suflete.

N-au imprasitat polen ci furtună,

Peste lumea distrusă, peste lumea nebună

Ce şi-a cusut ignoranţa în zâmbete,

Lăsând pradă vântului cunoaşterea lumii...



Purtând-o şi azi peste tot unde merge,

Vina ce-o are în suflet o are şi-n gânduri,

Copila ce-şi chinuie fiinţa

Îşi pierde scopul dar găseşte credinţa

Stând ferm scrijelită pe înaltele ziduri,

Lăsând urmele vii ce nu se pot şterge...



În speranţa că ziua de mâine i-o va lua de pe umeri,

Greutatea ce-o cară de ani păcătosul

Mai face un pas,urmat de un altul,

Aştepta clipa când va face şi saltul

Gustând iertarea sau măcar mirosul,

Uitând povara în grija celor mai tineri...



Ideea a urcat în faţa luminii lăsând urmele pe umeri mai tineri.

Ticome'zipo

Să-ţi scri iubirea-n braţul ei,

Nu ai nevoie de condei...

Îţi trebuie, ce-i drept, un sentiment mai ascuţit,

Să-i simtă pielea dragostea ce s-a topit,

În porii ei,din mâna ta în ochii ei...

În păşii ce-i adulmeci pe alei.

Sperând ca talpa ce a tot călcat asfaltul

Să poarte acel parfum ce-a măturat bazaltul

Din care ţi-ai pavat un drum cam strâmb,

Având ca orizont doar primul dâmb,

Cu poduri inutile şi multe intersecţii,

Pe unde tot cerşesc toţi "înţelepţii" să-ţi dea lecţii.

Stând pe la colţuri sprijiniţi de felinare,

Îţi vând într-un pahar de vodkă sublima alinare,

Dar ei nu ştiu, nici tu nu şti, că braţul ei

Nu e un pergament pe care-ţi laşi idei

Să fiarbă-n propriul sânge până ce rămân doar cicatrici,

Spre încântarea celor mai calici...

Ce-au vrut să lase-n piele ei,la rândul lor,

Tatuajul conturat cu praful stelelor

Ce ţine încă ascuns misterul

Iubitei ce a refuzat să le privească cerul...

Nu-i scrie-n braţ, au mai făcut-o alţii!

Tu desenează-i cu speranţe omoplaţii

Şi-apoi sărută-i până simţi fiorii ce-i străbat fiinţa

În ei îşi are arta de-a iubi ştiinţa...

Na’iri

Din vârful tocit şi amar de carbon,

Al unui ciot crăpat de creion,

S-au conturat aripi de vânt

Să pună pecete pe-al foii legământ,

Făcut de-un pergament la început

Cu-o slovă ce zace-acum pierdută în trecut,

Legănându-se în cupola frunzei ucise de soare

Doar ca să fie trasă la fund în abisul din mare,

Sfârşind mai apoi ca epavă printre corali şi cuvinte;

Cuvintele ce le-au tot scuipat vulcanii înainte,

Sedimentând un munte ce poartă o ramă săpată în timp,

În vârful stâncii ce-a văzut-o doar un anotimp

Sub lumina lunii, în toată splendoarea ei,

Când îşi poartă ca podoabă gulerul de orhidei…

Ka'm

În căutarea mea, am cam uitat de mine…

Rătăcind în colţul sferei ce treptat devine

Altarul unei stime ce se vrea de sine…

Până de curând era doar mascota entităţilor divine.



În căutarea mea, m-am întâlnit cu cei

Ce au văzut zeiţe în femei.

Şi îi vedeam săracii, căutând iubirea de pe chei,

I-am părăsit, dar înainte, m-au botezat unul din ei…



În căutarea mea, m-am întâlnit cu ea…

Stătea pierdută pe o stâncă privind marea.

Îşi căuta la rândul ei, în spuma valurilor calea,

Dar înainte de-a porni, îşi aştepta uitarea.



În căutarea mea, nu m-am găsit pe mine…

Probabil din greşeală, m-am ascuns prea bine.

Sau poate că…dar nu…ar fi ruşine!

În tot acest timp, te-am căutat pe tine?...