Să-ţi scri iubirea-n braţul ei,
Nu ai nevoie de condei...
Îţi trebuie, ce-i drept, un sentiment mai ascuţit,
Să-i simtă pielea dragostea ce s-a topit,
În porii ei,din mâna ta în ochii ei...
În păşii ce-i adulmeci pe alei.
Sperând ca talpa ce a tot călcat asfaltul
Să poarte acel parfum ce-a măturat bazaltul
Din care ţi-ai pavat un drum cam strâmb,
Având ca orizont doar primul dâmb,
Cu poduri inutile şi multe intersecţii,
Pe unde tot cerşesc toţi "înţelepţii" să-ţi dea lecţii.
Stând pe la colţuri sprijiniţi de felinare,
Îţi vând într-un pahar de vodkă sublima alinare,
Dar ei nu ştiu, nici tu nu şti, că braţul ei
Nu e un pergament pe care-ţi laşi idei
Să fiarbă-n propriul sânge până ce rămân doar cicatrici,
Spre încântarea celor mai calici...
Ce-au vrut să lase-n piele ei,la rândul lor,
Tatuajul conturat cu praful stelelor
Ce ţine încă ascuns misterul
Iubitei ce a refuzat să le privească cerul...
Nu-i scrie-n braţ, au mai făcut-o alţii!
Tu desenează-i cu speranţe omoplaţii
Şi-apoi sărută-i până simţi fiorii ce-i străbat fiinţa
În ei îşi are arta de-a iubi ştiinţa...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu