Din inger un demon constinta creeaza
Aripile-i blande cu negru picteaza
Ii rupe corola de crini de pe frunte
Ii pune in mana pietre de munte
Sufletu-i pur devine pacat
Suflet d-argint de ura mancat
De pe obrazul stana de piatra
Lacrimi ca roua stau jos sa cada
Un inger in demon usor se stinge
Cand lumina celesta intuneric ajunge
Condamni pe altii si uiti de tine
Te ineci in negare sa scapi de iubire
Blestemi fericirea cand nu e a ta
Ramai in nestire,cazi ca o stea..
1 comentarii:
Durere . Sentiment ce inevitabil se naste din iubire . Sufletul pur devine negru , se inchide , se deschide doar in fata rautatii . E modul lui de a riposta impotriva a ceea ce i se intampla . Spun si eu . Imi place exprimarea in aceasta , chiar mi se pare interesanta .
Acum , ca se termina poeziile pe anul 2009 , tin sa mentionez ceva : ador titlurile pe care le pui . Sunt cu adevarat unice . Par ca sunt scrise in alta limba si ma intreb in care . Oricum , felicitari pentru asta , chiar mi se par geniala . Loved it , poeziile sunt de asemenea tare simpatice desi nu e cuvantul potrivit . Oricum . Gambate .
Trimiteți un comentariu