sâmbătă, 5 septembrie 2009

Rad’karadiom



Tradat si singur se simte un ateu
Cand are in fata doar praf si pustiu
Cauta vise,speranta desarta
Cauta iubirea,dorinta uitata

Striga la luna, mama a marii
Vrea sa dea piept cu spaimele serii
Cauta moartea refugiu de gheata
Cauta bestia cu lacrimi pe fata

Cutreiera muntii,vrea doar un semn
Ca nu e singur intr-o lume de lemn
Trage sperante sa gaseasca lumina
Dar ea s-a stins odata cu inima

Cade-n genunchi lipsit de putere
Un alt ateu sfarseste-n tacere

1 comentarii:

Child Of Sunset spunea...

Imi plac versurile , dar n-am inteles de ce ateu . Cred ca orice om , indiferent de natia lui , poate avea aceleasi sentimente de singuratate crunta pe care le-a avut omul . Ceea ce e destul de trist daca stai sa te gandesti . Am impresia ca poeziei asteia ii lipseste ceva sau sunt eu prea aiurita si nu pantrund sensul , caz pentru care imi cer scuze . Oricum , e interesanta .

Trimiteți un comentariu