Am trupul plin de tatuaje,
Multe din ele voi le vedeţi ca miraje:
Pe mâna cea dreaptă am mâna mea stângă, mai mare,
În palme figuri ce poartă pe feţe lacrimi de soare.
Fiecare deget e-o clapă de pian pe o parte,
Iar pe cealaltă, zac scrise interzise şoapte transformate în fapte.
Cerberus şi-a înfipt colţii în ceafă şi umeri,
Pe omoplaţi Binele şi Răul îşi ridică din pământ călugări.
Sub ei Luceafărul Nopţii îşi întinde aripile, fiecare pană mi-e coastă,
Şira spinării-i un dragon cu două capete roşii şi picioare albastre.
Pe gât îmi dorm nimfele la umbra bărbii scluptate în stâncă,
Hamacul făcut de claviculă găzduieşte înţeleptul în transă adâncă.
În dreptul inimii - un gol: fântâna al cărui fund e abisul,
Pieptul mi-e o carte deschisă cu pagini arse şi lipsă ce-mi ascunde dorinţa şi visul,
Pe stomac se deschid arcade în ruine ce conduc spre sanctuare tabu,
Coapsa stângă - grădină de irişi, în ea se pierde în contemplaţie guru.
Cea dreaptă e spatele taurului ce, spre delirul mulţimii, e răpus,
Mai jos, pe tibie, stă un suflet în lanţuri uitat: un suflet distrus,
Pe sora ei stângă, soarele se ceartă cu semiluna,
De la glezne în jos, rădăcini împletesc în talpa-mi tare Natura,
Pe falangele degetelor stau morţi soldaţii Reginei de Ceară,
Din călcâie morminte se-ntind până la gambe vrând să dea pe mort afară.
