Aş fi putut să fiu o foaie de hârtie.
Dar m-aţi fi rupt voi minţi înguste
Sărind asupra mea ca roiul de lăcuste,
M-aţi fi tocat în frimituri o mie...
Aş fi putut să fiu o clipă.
Şi nici n-aţi şti c-am fost măcar,
Chiar dacă v-aş striga ar fi-n zadar,
Pendulul vostru a făcut din mine o risipă...
Aş fi putut să fiu o notă de vioară.
Dar din păcate,asemenea urechilor ce-s surde,
Urechea voastră nu aude!
Timpanul vostru nu mai simte cum o făcea odinioară...
Aş fi putut să un creion de arfitect.
Din mine ar fi pornit geneza oraşelor divine:
Imperii ce în timp vor cade în ruine,
Deşi divin ce-aş fi creat, n-ar fi perfect...
Aş fi putut să fiu o floare.
Să simt iubirea ce o daţi din mână-n mână,
Petalele să-mi ducă pe om pe drumul cel din urmă.
Tot ce-ar rămâne-n urma mea ar fi polenul răspândit în zare...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu