Lapendu

Vrăjitorii Timpului n-au roabe, bărbi ancestrale,
Pălării ciudate şi nici mers agale.
Aceşti săraci bufoni ţin în biata lor mână
Ceasul cu limbi deformate mici şi stricate...

Vrajutorii Timpului au un dinte lipsă, de lapte,
Genunchii juliţi şi pe feţe zâmbete largi, nelimitate.
Ei, copiii, ţin în palma lor clepsidra şi timpul,
Prin degetele lor mici ni se scurge nisipul.

Noi, eu şi cei asemenea mie, am fost nu demult Vrăjitori.
Ne jucam cu timpul pan' la primii zori...
Neatenţia probabil ne-a făcut să ne injectăm în vene secunde
Ce ne-au ajuns în sânge ca ani fărâmiţaţi în clipe mărunte...
Au început apoi să ne crească bărbi mici, negre, sâni tari şi priviri ferme,
Viciile...viciile cred că ne-aşteptau pesemne...

Cei înaintea noastră Vrăjitori ne-au ajuns părinţi.
Noi am fost ultimul lor pact cu Timpul, ajutaţi şi de sfinţi.
Pentru ei vremea a ajuns moştenirea lăsată în porii copiilor lor,
Toţi Vrăjitorii se găsesc în pereche de doi şi treptat devin taţii şi mamele ficelor, fiilor...