Pa'ro

Aşteaptă-apusul să-ţi sărute fruntea ce se-afundă-n negură,
Cu vârful degetelor agaţă ultima suflare-a stelei ce apune.
Trage-o apoi încet în piept, pe gură...
Respiră ultima zvâcnire a soarelui ce-n ochii-ţi umezi se depune.


Pe malul lacului de vise păşeşte-ncet, să nu faci zgomot...
Scufundă-ţi palma în valurile-oglinzii ce-ţi arată,
Cum zâmbetul ce-l porţi poate a fost teribil antidot
Pentru cel ce te-a întâlnit în viaţa asta doar odată.

Culege nuferii din par şi lasă-i jos pe apă,
Te vor înconjura sirene să-ţi cânte frumuseţea;
De vraja ochilor căprui nici vântul nu-ţi mai scapă,
Robit va mângâia obrajii tăi, sporindu-le fineţea.

Şopteşte lunii să-ţi arate un vals de-odinioară,
Ce-l tot dansau îndrăgostiţii pe corăbii,
Pe vremea când sărutul la o domnişoară,
Se câştiga cu ascuţişul unei săbii.

Întinde mâna întunericului de vrei să simti cum aripi iuţi, tăcute
Ţi-arată într-o clipă Pământul jumatate,
Purtându-te ca pe un fluture din stea în stea, pe nevăzute,
Privită doar de cei ce scriu în miez de noapte...

An'amari

I cannot touch your kind,
I cannot touch you...
My hands were sealed a while ago
By a goddess who, taking me as a foe,
Wrote a curse in the tips of my fingers,
A curse for the sinners who lingers.

And now...now if I touch your skin,
All the way from your foot to your chin
My hands turn into waves of black ink,
My whole body will sink
..into you.

All your clothes will fade, you'll wear me,
You'll see the wonders I see.
Naked for the commoner's eye,
I'll turn my ink into wings for you to fly.

A black hole I'll be in your chest,
I'll sip all your feelings into that crest
Keeping them for you locked in myself.
I'll be the guardian living in stealth,
Coating your heart I’ll shape it into a void
For you not ending up getting toyed.
I'll be the symbiot living in your every cell,
But sooner or later, at the sound of the bell
I'll turn into what I really am: a plague...
Starting from your ankle up to your leg,
My hands shall frostbite your every pore
Ending up destroying what I adore...

So for that reason only,
My hands will stand lonely
...watching you

Knowing that I cannot take your lips into mine,
I'll drown my lips into wine,
While my hand will draw the beautiful you,
Letter with letter a portrait I'll do
And when I'm finished I’ll burn it to dust.
Out of rage, filled with lust,
Only the fog from a cigarette smoked half by the wind,
Will remind me of you that shined, the me that I sinned,
And the curse written on my fingertips,
That took away my dreams and your lips.

Pic'assa

De la un punct îi pleacă mâna pe hârtie,
Pierdută-n foaia albă lasă în urma ei grafit
Mâncând din alb se-aşterne creionul chinuit.
Doar umbra se împrăştie din pură inerţie...

Începe dar tangoul mut al gândului cu mâna;
Conduce gândul ferm având ideea,
Urmează îndeaproape degetele ţinând în ele cheia.
Din întuneric,peste dans, încheietura e stăpâna.

Ia naştere creaţia în haos efemer;
Se-nalţă munţi să se transforme în formele divinei nebunii
Stelele cad pe rand ca licuricii în parul alesei erinii,
Şi totuşi, privirea-i e adevaratul giuvaer...

Timpul îşi suflă praful pe limba ceasului de ore ...
Îmbracă oboseala mâna în ceară subţire de plumb,
Creionul cade lângă semnătura aruncată într-un colţ,strâmb,
Retinele animează desenul în zeci de lumini multicolore.

Făptura începe-ncet a prinde viaţă,
Privirea-i de cărbune priveşte-n ochii pe creator.
Îşi smulge braţul stâng şi îl aruncă aleator
Pe mâna adormită până dimineaţă.

În palma larg deschisă se-mpraştie grafitul,
Un şarpe se ridică încolăcit pe-ncheietura fină,
Porneşte mai departe pe braţ haita canină,
Ajung la cot în roi efemerite pe buze-având sfârşitul.

Umărul drept stă acoperit de-un fluture cu aripi străvezii;
Pe gâtul alb de porţelan îşi împletesc nimfele părul,
La ureche ielele-i şoptesc chicotind adevărul;
Frunte-i e plină de poezii...

Sub ochi curg lacrimi ce se sparg în vise,
Obrajii roşii sunt plini de irişi ce derută,
Pe buze alte buze o sărută,
În colţul gurii stau zâmbete scrise.

Apare-atunci mirajul pur al artei anonime,
Se-neacă munţii în marea de hârtie lăsând divinitatea fără formă.
În albul foii se cască-un fluviu ce într-un vortex se transformă,
Şi tot grafitul se reduce la un punct.

Zaari'imatado [Vaas Nama'ari II ]

Nu pot să zic că te cunosc străino,

Dar totuşi te invit, hai vino!...

Te-aştept să-mi râzi din nou în faţă.

Arată-mi tu "superba nepăsare" ce-ai căpătat-o de la viaţă



Nu te sfii să îţi arăţi toţi colţii, leoaică neîmblânzită,

De muşcătura ignoranţei mândria mi-e păzită.

Eliberează frâul nestăvilitei tinereţi,

Clipele-acestea te fac să vezi însemnătatea unei vieţi.



Bine-ai venit tu muză sub peniţa mea!

Iatacul îţi va fi de-acum o aripă de stea,

Vei bea doar roua dimineţii din ale crinilor petale

Şi buza-ţi va gusta dulceaţa rodiilor din serele imperiale.



Nu-ţi cer în schimb nimic, poate doar zâmbetul

Şi de ce nu, deschide-ţi sufletul,

Să fur din el culori din curcubeu,

Cu ele să pictez vitralii la intrarea în haremul meu.

Vaas Nama'ari

Dă pagini de timp înapoi.
Vreau să văd cum zâmbetul tău,
În loc să sfârşească, începe.
Fă-mi o favoare, zâmbeşte din nou.

Din infimele clipe pierdute clipind,
Oferă-mi una în dar,
Lasă-mi privirea să te reducă la o idee...
Imediat după, eşti liberă să clipeşti iar.

Ochii ţine-i departe de mine...
În oglinzile umede dansează luceferi
Ce suparaţi, o să-mi ardă retina.
Ai milă de ochii-mi căprui, păstrează-i tu teferi.

Îngaduie părului să cadă pe umeri,
Printre fire de aur se-mprăştie praful de stele,
Din creştet la vale coboară bolta cerească.
Acolo în vârf cad şi se sting visele grele...

Când buza de sus căutând-o pe cea de jos o găseşte,
La celălat capat de lume trandafiri îşi pierd din petale,
În haosul etern ce ţine o bătaie de aripi,
M-alătur celor ce râvnesc la buzele tale.

Baioo'nazir

Se sparge noaptea-n cioburi de lumină,

Puţin câte puţin se stinge semiluna.

Cască morăcănoase lalelele-n grădină,

Stelele cad, le-nghite-n sânul ei laguna.




Deasupra văii plină doar de umbre semipure,

Ţinând în pumnu-i strâns pe Ra,

Acolo, deasupra văii plină de lumini obscure,

Stând în genunchi, aşteaptă-ntodeauna ea...




Trezită din visare oferă lumii soarele dar în zadar

Căci doar privirea ei desface totul în fire de esenţă.

În ochiul stâng stă-nchis Luceafărul de Chihlimbar,

Cel drept e stins pentru-a păstra a fiinţei chintesenţă.




Obrazul roş îl muşcă vântul,

Pe tâmplă-i curg cascade împletite-n viţele de aur.

Printre ciorchini de rouă gustă timid gândul

Fructul incestului dintre pământ şi-al cerului tezaur.




Zace pe buze nectarul florilor de noapte,

În colţul gurii zâmbete se-ascund de curcubeu,

Pe gât se odihnesc fluturi de lapte,

Şi-aşteaptă clipa când o vor porni spre elizeu...




Din poala de argint bătută cu rubine

Se-adapă cai pur-sânge scăpaţi din herghelia zeilor,

Haite de lupi atraşi de izurile fine,

Caută adăpost de frigul dimineţilor.



Dansează firul ierbii pe glezna plină de tandreţe,

Gentil îşi poartă pasul sărutând pământul.

Trupu-i de ceară emană nestăpânita tinereţe,

Cât despre glas, misterul ăsta îl cunoaşte numai vântul...