Pic'assa

De la un punct îi pleacă mâna pe hârtie,
Pierdută-n foaia albă lasă în urma ei grafit
Mâncând din alb se-aşterne creionul chinuit.
Doar umbra se împrăştie din pură inerţie...

Începe dar tangoul mut al gândului cu mâna;
Conduce gândul ferm având ideea,
Urmează îndeaproape degetele ţinând în ele cheia.
Din întuneric,peste dans, încheietura e stăpâna.

Ia naştere creaţia în haos efemer;
Se-nalţă munţi să se transforme în formele divinei nebunii
Stelele cad pe rand ca licuricii în parul alesei erinii,
Şi totuşi, privirea-i e adevaratul giuvaer...

Timpul îşi suflă praful pe limba ceasului de ore ...
Îmbracă oboseala mâna în ceară subţire de plumb,
Creionul cade lângă semnătura aruncată într-un colţ,strâmb,
Retinele animează desenul în zeci de lumini multicolore.

Făptura începe-ncet a prinde viaţă,
Privirea-i de cărbune priveşte-n ochii pe creator.
Îşi smulge braţul stâng şi îl aruncă aleator
Pe mâna adormită până dimineaţă.

În palma larg deschisă se-mpraştie grafitul,
Un şarpe se ridică încolăcit pe-ncheietura fină,
Porneşte mai departe pe braţ haita canină,
Ajung la cot în roi efemerite pe buze-având sfârşitul.

Umărul drept stă acoperit de-un fluture cu aripi străvezii;
Pe gâtul alb de porţelan îşi împletesc nimfele părul,
La ureche ielele-i şoptesc chicotind adevărul;
Frunte-i e plină de poezii...

Sub ochi curg lacrimi ce se sparg în vise,
Obrajii roşii sunt plini de irişi ce derută,
Pe buze alte buze o sărută,
În colţul gurii stau zâmbete scrise.

Apare-atunci mirajul pur al artei anonime,
Se-neacă munţii în marea de hârtie lăsând divinitatea fără formă.
În albul foii se cască-un fluviu ce într-un vortex se transformă,
Şi tot grafitul se reduce la un punct.