Pa'ro

Aşteaptă-apusul să-ţi sărute fruntea ce se-afundă-n negură,
Cu vârful degetelor agaţă ultima suflare-a stelei ce apune.
Trage-o apoi încet în piept, pe gură...
Respiră ultima zvâcnire a soarelui ce-n ochii-ţi umezi se depune.


Pe malul lacului de vise păşeşte-ncet, să nu faci zgomot...
Scufundă-ţi palma în valurile-oglinzii ce-ţi arată,
Cum zâmbetul ce-l porţi poate a fost teribil antidot
Pentru cel ce te-a întâlnit în viaţa asta doar odată.

Culege nuferii din par şi lasă-i jos pe apă,
Te vor înconjura sirene să-ţi cânte frumuseţea;
De vraja ochilor căprui nici vântul nu-ţi mai scapă,
Robit va mângâia obrajii tăi, sporindu-le fineţea.

Şopteşte lunii să-ţi arate un vals de-odinioară,
Ce-l tot dansau îndrăgostiţii pe corăbii,
Pe vremea când sărutul la o domnişoară,
Se câştiga cu ascuţişul unei săbii.

Întinde mâna întunericului de vrei să simti cum aripi iuţi, tăcute
Ţi-arată într-o clipă Pământul jumatate,
Purtându-te ca pe un fluture din stea în stea, pe nevăzute,
Privită doar de cei ce scriu în miez de noapte...