Kador'asinn

Mă plictiseam...

 Era o zi de iarnă monocromă

 Fără pic de tact sau formă

 În care vându-şi orchestra balada

 Pentru cei încă adormiţi,sau cei grăbiţi…

 Sau poate,

 Pentru cei mai plictisiţi,

 Care priveau pe geam afară,

 

 La iarnă monocromă,

 Fără pic de tact sau formă...

 

 Şi plictisit...

 Aşa cum mai devreme v-am mărturisit ,

 M-am apucat de chirurgie

 Având drept pacient o foaie de hârtie.

 Eram de felul meu novice,

 Am auzit că-ţi trebuie tandreţe

 Şi dacă nu exagerez: fineţe.

 Dar nu aveam la mine

 Bisturiu ce taie aerul în două ,

 Ci doar un intrument 

 Ce taie gându-n patruzeci şi nouă:

 O peniţă...

 Şi de operat m-am apucat…

 

 Dar plictisit,

 Aşa cum mai devreme v-am mărturisit...

 

 Pentru o clipă m-am speriat subit,

 Dar am rămas la fel de plictisit...

 Când am văzut că pacientul sângerează

 Dar nu coagulează,

 Şi curios de ce-are sângele albastru,

 I-am mai făcut vre-o două tăieturi...

 Ce??...

 Doar l-am făcut apt pentru încă două cusături…

 

 Tăcerea pacientului m-a speriat din nou subit,

 Dar am rămas la fel de plictisit…

 

 Am terminat,

 Tot plictisit...

 Păcat că pacientul n-a trăit.

 Prea multe tăieturi

 Pentru cei de seamă lui...

 Şi coşul de gunoi i-a fost mormântul

 Nu i-a fost dat

 Să se-ntalneasca cu pământul...

 

 Am terminat şi am plecat grăbit,

 Tot plictisit...