Eşarfa de nisip ce ţi-a acoperit încheietura,
Îşi are-un capăt în al mării vânt,
Şi-l poartă peste un întreg pământ
Doar că să-ţi creioneze un copil pe-un mal caricatura...
Şi pe-acel mal,în capăt, pe faleză...
Se odihneşte în nisip chitara cu corzi rupte,
Ce a cântat pentru îndrăgostiţii de pe vasele pierdute,
Prădate toate de o oarecare navă olandeză...
Iar lângă ea, cum îţi arunci privirea-n mare
Pluteşte vechea sticlă de rachiu
În care zace-o hartă şi testamentul cafeniu
Ce duce poate la comoară din nebănuita depărtare
Rămâne doar acelaşi răsărit grăbit
Scoţându-şi razele din valurile neîmblânzite
Ce şi-au făcut că şi-n trecut fustrarile auzite
Spargandu-şi glasul în stânca de granit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu