Uryf'lesheunad

Inabordabilă fiinţă,
Te-ai uitat unde ţi-a ajuns mândria?
Nu, nu în zare...acolo-i prostia!
Priveşte în sus,
Nu, nu la nori,
Mai departe...
Uşor, nici chiar aşa,
Să n-ajungi pe Marte...
Ţi-ai dus-o dragă mea până în stratosferă...
Ai penetrat saraca troposferă,
Cu stările tale de "bine",
În care nu te-ai putut abţine
Să nu-ţi verşi dracii pe mine
Sau să-mi arăti că sictirul e monedă cu două feţe;
Cu una mă scuipi,
Cealaltă o ţi de febleţe...

Să tac,
Sau să continui?...
Curioasă să şti până unde pot să ajung?
Pe foaia mea iubito,
Deşi egoist,
EU sunt DEMIURG!!

Din acest moment,
Spune-mi Beelzebuth!
Eu n-am două coarne în frunte,
Nu-mi folosesc la nimic.
Mi-am spart în schimb în palme
Fiole de acid alchimic,
Să-mi crească spini de marmură
Să-ţi văd fiinţa
Cum imploră şi se cutremură
Când te-oi strânge în pumn
Ca pe-o bucată de carne ce eşti,
Poate aşa aflu şi eu
Ce iti doresti…
Nu-s sadic,
Marmura nu-i pentru trup ci inimă
Vreau să văd care crapă întâi:
Gheaţa de pe inima ta,
Sau marmura din palma mea...

Spală-te!
În lacul ce l-au vărsat cei ce au plâns pentru tine
Şi-acum cred că le-ai luat ce le aparţine.
Ai uitat cred,
Să le-arăti eticheta de pe suflet:
"Creeaza dependenţă!
Bun doar pentru un alt suflet şubred".

Te iau din pielea ta de femeie
Şi te arunc într-a noastra.
Eh, cum e să fi cel ce caută dupa cheie?

Acum...cucereşte femeia!
Spune-i că ai vazut în ochii ei scântei de jad,
Şopteşte-i că degetele ei fine sunt muguri de brad,
Ia-o de mână, trage-o la piept,
Mărturiseşte-i că ţi-ai găsit o nouă inimă
Ce-şi are propria stimă.
Îmbată-te cu parfumul ei de rozmarin,
La despărţire,
Minte-o că viaţa fără ea nu e un chin...

N-am terminat, nu iubire...
Mai am...
Întoarce-te în trupul de ceară,
Îmbâcsit de vicii şi fum de ţigară…


Mă gândeam să trag şi eu din tine un fum...
Te rulez pe foi de tutun,
Dau foc privirii,
Îţi trag în piept nicotina din trupul nebun
Şi viciul din mintea sortită pieririi.
O să-mi mulţumeşti tu odata!
Nu acum...

Vreau să te-asez în faţa oglinzii
Şi-acolo să-ţi dau jos prima mască:
Machiajul ce ţi-a facut iluzii
Cum că genele lungi
Şi buzele vopsite în dungi
Vor convinge animalul nesigur
Şi ca să vezi,
L-au convins,
Desigur...
A doua mască nu vreau s-o dau jos,
Vreau s-o smulg din carne,
Şi, dacă e cazul,
Să văd sângele
Cum îţi fuge obrazul!
Vreau ca odată cu masca să-ţi cadă mândria,
Să pot să-ţi văd frumuseţea fără a mă zgâria
În cioturi de plastic şi alte minuni…
Vreau să văd pe TINE, nu minciuni!

Timpul fetiţo, femeie...îl vreau înapoi!
Vreau chestia aia numită "noi",
Cu multe ghilimele pe ea
Ce stă spartă într-un colţ de nimic
Să dispară!
N-o transforma în semn fatidic...
Adu iubito bricheta de lângă limonadă,
Ia ursu ala şi hai să le dăm foc în stradă,
Să pot să iau cenuşa şi să-mi cerşesc timpu'
Poate mă trimite vântu'-n periplu,
Să mă găsesc pe mine
Şi să te uit pe tine...

Era să uit de camera noastră...
Ai observat cum s-au crăpat pereţii,
În locul unde ne-am bătut
ca proştii în cuie promisiunile vieţii.
Unele...multe, au căzut pe jos călcate-n picioare
De tocuri înalte, tocurile tale!
Altele s-au suit pe tavan,
De frică se pare…
De teama ca timpul să nu le separe,
Să le transforme-n batjocuri...
De tine copilă, ce le-ai văzut ca pe jocuri!
Altele, ale mele, rămân!
Le pastrez cu titlul de prost, dar stăpân
Pe cuvântul ce-l dau, pe cuvântul ce-l zic
Cu el mă târăsc prin noroi,
Tot cu el mă ridic...


Cât despre ce mi-ai dat ca amintire:
Cicatricea de pe buză şi câteva file
În care stau înghesuite cuvinte,
Despre eroina carţii mele.
...încă îţi ţin ascuns numele!
Până în clipa în care voi veni
Pentru ultima dată, în prima zi,
Să-ţi înmânez ultima mea promisiune,
Dar ţine-o ascunsă de lume!
Nu-ţi lăsa iubiţii să o citească,
S-ar simti prost să cunoască,
Faptul că deşi te-am văzut de trei ori,
Ţi-am stins în ochi sori…
Să nu-i ceri nimanui ce îţi dau eu ţie,
Ce-ţi dau eu ţie e pură nebunie!...

P.S [pentru ea]: De ce?
Pentru că ţi-ai permis prea mult timp
Să-mi fuţi mândria
Şi pentru ce?
Să simţi din nou victoria?
Felicitări dragă,
Ai câştigat,
Asta ţi-e premiul,
Eu m-am plictisit de jocul asta,
Te-am lasat!...
Până la urmă s-a ajuns unde ţi-ai dorit,
Asta e "cazul" ăla fericit…

P.S[pentru ceilalţi]: E prima oară când îmi las furia
Să alerge în voie pe foaie
Fără s-o ţin în frâu cu lesa greoaie,
Împletită din bun simţ şi recunosc, sentimente
Aceasta nu-i poezie deci nu lăsaţi complimente…