O altă zi de-un negru dur, cristalizat,
În care-ţi dau cu virgulă motivele de-a fi.
Dorinţa de-a muri în cap s-a-mpământat,
Pistolul-ţi simte-n mână dorinţa de-a trăi...
Ridici privirea sprijinită-n lacrimi:
Regrete ce le laşi firimituri pe drum,
Tot încercând să-ţi sapi scăparea de la patimi,
Te pierzi gonind după troleele de fum...
Ţi-aşezi pe-un nor privirea, o laşi s-admire zarea.
Păşeşti uşor, păşeşti atent pe visele cele mai ai...
Speranţa-nvie şi-ajunge odată cu uitarea,
Te-ntorci şi le zâmbeşti celor ce trag de tine să mai stai...
Şi totuşi dacă...
...dacă ai fi apăsat pe-acel trăgaci,
Tot nori ai fi văzut, tot zări...
Dar altele, în care-ai fi păşit stângaci,
Prin labirint de marmură şi lumânări...
Glonţul eliberează-l, să cutreiere prin gânduri!
Din colţ în colţ să le separe:
În gânduri demne de-aşezat pe rânduri
Şi-n gânduri triste, gânduri goale...
Lasă pe ei, cei ce vor plânge,
S-adune ziua ce-ai văzut-o neagră,
Să-ţi spele trupul plin de sânge,
Tu odihneşte-te în sac, pe targă...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu