sâmbătă, 6 februarie 2010

Kia'nan


Mister umbrit pe chipul fin de catifea
Doi ochii caprui lucesc de-ti iau privirea
Un zambet larg nemarginit de temeri
Un ras zglobiu ce-acopera taceri

Privire de cristal ce lumineaza a cerului cununa
Glas de vioara ce suna a divina partitura
Cu mainile din lutul ce a creat speranta
Atingere de inger,fiori usori de gheata

Cu parul cret odata,acum intins pe spate
Corola cafenie ce straluceste-n noapte
Firava ca o pana purtata lin de dor
Isi poarta pasii mici pe-ai sufletului nor

1 comentarii:

Child Of Sunset spunea...

Glas de vioara ce suna a divina partitura - imi place vioara deci comparatia ta suna kawaii in perceptia mea .

E interesanta poezia recunosc , desi nu pot intelege decat ca vorbesti despre o ea . Este cu adevarat interesanta , dar nu printre cele mai bune ale tale . Parere proprie .

Trimiteți un comentariu