sâmbătă, 6 februarie 2010

Sifraja


Nu stiu, sunt un nestiutor ca orisicine
Nu stiu, sunt muritor ca voi,ca tine
Ce-ar trebui sa spun cuiva cand moare?
Nu stiu...
Ar trebui sa-l mint ca nu mai doare?
Nu stiu...


Nu stiu si asta e o tragedie milenara
Nu stiu e o poteca cu ceata centenara
De ce trecem prin viata atat de superficial?
Nu stiu...
De ce trecem prin viata purtand un gust amar?
Nu stiu...

Nu stiu, si asta ma face sa imi pierd fiinta
Nu stiu, dar nu-mi abandonez credinta
Oare exista raiul, ne indreptam spre el?
Nu stiu…
Suntem destinati iadului, ce ne asteapta-n el?
Nu stiu…

1 comentarii:

Child Of Sunset spunea...

Poezia asta cred ca poarta un loc special in inima ta sau nu neaparat , dar imi da aceasta impresie . Oricum , pot spune ca sunt impresionata . Eul liric am impresia ca nu este numai un el . Ne reprezinta pe noi toti pentru ca niciunul nu stie unde va ajunge si rareori stim de unde pornim . Oricum , poezia asta este munca de geniu . Parerea mea . Good one here .

Trimiteți un comentariu