Clipeşte încet,
Să simţi vântul cum îţi suflă în pleoape
Respiră adânc,
Să vezi natura ce ţi-e mereu aproape
Ascultă atent,
Vocea străbunilor ce din pământ strigă
Priveşte mereu,
La cerul plin de scântei ce sufletul intrigă
Mergi înainte,
Pe drumul ales de tine ca fiinţă imperfectă
Măsoară cu grijă,
Timpul ce-ţi poartă gându-n direcţia corectă
Atinge uşor,
Infinitul ascuns de vedere, cu mâna firavă şi fină
Coboară rapid,
De îndată ce noaptea se lasă, a lumii cortină
Simte din nou,
Buzele ce te doresc şi nu te vor avea niciodată
Aşteaptă necontenit,
Vorbele ce te vor face să tremuri toată
Încearcă ferm,
Să îţi transformi visele în realitate
Alege singură,
În loc de mere verzi, pe cele coapte…
1 comentarii:
Clipeşte încet,
Să simţi vântul cum îţi suflă în pleoape .
Vai cat imi place inceputul asta , mi se pare de vis . Plus ca imi place la nebunie senzatia pe care o provoaca asta , adica vantul printre pleoape . Kawaii .
Mergi înainte,
Pe drumul ales de tine ca fiinţă imperfectă
Ai curajul de a merge pe drumul ales de tine , da extraordinar . Chiar daca nu e cel corect , este o alegere ce-ti apartine deci ai curajul de a avea incredere in deciziile pe care le iei . Imi place tare mult ideea asta .
Ce pot sa zic ? Sunt extraordinar de impresionata , se vede o usoara evolutie fata de cele cateva prime poezii . Anyway , ceea ce pot spune ca e deosebit in poezia asta este faptul cum ai aranjat versurile : unul scurt si apoi unul mai lung ca o mica explicatie . Chiar mi-a placut , good job here .
Trimiteți un comentariu